.granita din mine sau eu ce naiba fac pana la urma? Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc cum sa iau viata de piept si sa ii dau infrangere in cel mai scurt timp, ma apuca asa o efervescenta cumplita. Adrenalina imi bubuie in tample si incep sa fac planuri... Afaceri peste afaceri, studii aprofundate, relatii construite cu migala, nimic nu lipseste. Pana la urma, sunt baiat destept, ce mama dracului, trebuie sa o scot la capat cumva. Nu ? Am 22 de ani si timpul trece repede, altii deja au facut mai multe decat mine pana la varsta asta, mult mai multe. Totul trebuie urmarit si tinut sub control, trebuie achizitionate haine mai business, o camasa mai trendy, un pantof mai lucios. Trebuie intalniti oamenii care produc verzi, oameni care iau decizii, oameni care trebuie convinsi ca in capul meu e ceva de care ei au neaparata nevoie pentru a produce si mai multi verzi. « Ca sa ai succes, trebuie sa proiectezi in mod constant o imagine a succesului » - citat din memorie din American Beauty. Deci, revin la camasa si la pantof, dar care nu trebuie sa stea in sifonier. Trebuie plimbate pe la o receptie, pe la un workshop, la un seminar si pe la birouri ale oamenilor care conteaza. Relatiile trebuie cultivate mai ceva ca porumbul pe seceta. Niciodata nu stii de unde sare iepurele. Iepurele e ascuns in fiecare om pe care il intalnesti (bine, hai sa nu exageram, cersetorii, betivii si oamenii saraci au in mod clar o lipsa de potential de iepure). Imaginea insa nu e totul. Daca mananci rahat, ajungi repede in varf, dar ramai putin acolo. Ergo, trebuie umflat CeVeul cu activitati care, ideal ar fi, 30% te si invata ceva, 70% dau bine. CeVeul trebuie sa geama de activitati sonore in colaborare cu nume grele. Trebuie acumulate la centura Cunostinte si Skilluri, Leadership si Team Work. Toate astea, catalizate de vorba buna si omul cunoscut te pot duce departe. Trebuie sa stiu cum sa ma port intr-un interviu. Eu am un papagal perfect valabil, dar trebui tinut totusi cont de anumite reguli si mecanisme, exista intrebari standard cu raspunsuri standard. E ca la patinaj artistic, ai figuri impuse si program liber ales. Trebuie in mod constant sa invat, sa ma bag, sa fac, sa cunosc, sa pun mana sa sun, sa scriu mailuri, sa dau din coate, sa ma bage lumea in seama, sa ma vrea alaturi, sa auda bancuri bune, sa imi vada dintii albi in zambet, sa imi miroasa parfumul bun si vorba aromata, sa raman potrivit de mirati si placut surprinsi de modul rapid in care prind lucrurile si vin cu solutii cel putin foarte potrivite daca nu cumva chiar noi, dar in acelasi timp trebuie sa robotesc ca negrul pe plantatie daca e nevoie, sa stau pana noaptea sa lipesc plicuri peste plicuri pentru ca firma mea si-a luat teapa de la o firma cu care colaboreaza, sa fac liste peste liste peste liste, sa ma dovedesc un bun coleg si sprijin pentru firma in momente de nevoie, sa lucrez fara sa comentez. Si nu numai ca trebuie, dar ideal ar fi sa vreau si sa imi placa. Ceea ce OK, hai sa nu cadem in clisee disfunctionale, gluma e gluma, dar poti foarte bine sa fii pasionat de munca ta. Si daca nu esti, totul se invata. Pana la urma, masura succesului e modul in care esti perceput. E gresit sa sustii ca modul in care esti perceput e superficial, de fapt e un factor foarte puternic in construirea imaginii de sine, care numai superficiala nu e. Masura succesului mai e si marimea salariului, marca masinii primite de la firma, valoarea contractelor pe care le inchei. « Greutatea » ta in bransa. Ceasul de la mana. Ce si cati stii. Ce si cati poti sa faci... ============================================================== Coniac Unirea. Oamenii astia chiar beau Coniac Unirea. Si ? Ar trebui sa imi zica mie ceva asta ? Stau pe o saltea janghinita si discut despre importanta validarii personale a artei in opozitie cu presiunea societala a impunerii valorilor estetice. Cat de placut e sa iti asumi un pisc inalt al puterii de patrundere si de judecata si de acolo sa incepi sa joci tenis cu piciorul cu un prieten care e pe piscul lui personal. Si sa bei Coniac Unirea. Pana la urma, nu e oare fundamental stabilit ca trebuie sa iti urmezi placerile ? Dar nu cele marunte, cele adanc inradacinate. Cum ar fi sa stai pe un pisc si sa improsti judecati si sa schimbi opinii. Am doar 22 de ani, si trecutul se comprima in timp ce viitorul se dilata. Nu e vorba de substante interzise prin lege, ci de cum ma simt acum. Parca ieri aveam 14 ani, dar pana sa fac 30 e o cale atat de lunga... Muzica din fundal e mai mult decat divina. E dincolo de puterea noastra de intelegere cum de poate avea efectul pe care il are. Te ia de cap si te danseaza, te plange, te rade, te iubeste, te seduce, te excita si te plamuieste inainte sa ai orgasm. Limbile straine iti suna ciudat de familiar, durerea si veselia sunt universale. Corzi franceze, acordeoane argentiniene, percutii pakistaneze, sintetizatoare engleze. Arzi un betisor cu aroma de nuca de cocos si pleci. Pur si simplu pleci. Pori sa iti iei si cativa prieteni buni cu tine, toata lumea se imbarca pe membrana de boxa si calarim vibratia. Imi place multmultmultmult de tot muzica reggae. Naiba stie cum si de ce, dar imi da multa energie, le simt plansetul, ma misca basii. Le inteleg limba, si cand nu inteleg, imi imaginez. Are o melodicitate infectioasa, ti se baga sub piele si incepe sa se miste de acolo. Te simti pe plantatie, inconjurat de oameni saraci, violenti, dar iubitori. Si exact asa te simti cand citesti Garcia Marquez. Sau Vargas Llosa. Pleci intr-o lume ciudat de familiara. Dar nu prea. Dictatura, intrigi politice, magie, mister, dragoste, tango, moarte, jale, iarasi tango. America de Sud. Naiba stie cum e de fapt, eu o miros ca Llosa si o visez ca Marquez. Probabil ca e praf si jeg si suferinta bovina si sange varsat aiurea si copii facuti din gresala. Fiecare crede ce vrea si simte ce poate. Viata nu trebuie traita, viata trebuie simtita. Deschizi fiecare por pe rand si te uiti uimit cu el la tot ce te inconjoara. Cand il umpli, deschizi urmatorul por. Urasc sa imit clasicii in viata, dar Paulo Coelho are dreptate : tot ce e in jur te poate invata despre dragoste, ma rog, daca nu vrei sa te indulcesti excesiv, totul te poate invata punct. Despre tot. Trebuie doar sa stii sa iti dezgropi bucuria emotiei. Enorm de multi oameni au uitat sa simta. Nu e o afectiune debilitanta din punct de vedere social si de aceea nimanui nu prea ii pasa de ea. Dar multi oameni au uitat sa recunoasca o emotie cand se intampla sa o aiba, au uitat sa o pretuiasca si sa se bucure de ea. Pentru ca poti sa te bucuri de tristete, poti sa te bucuri de bucurie, poti sa te bucuri de orice emotie ai avea, atat timp cat recunosti cat de pretios este insusi faptul ca simti ceva si iti propui sa savurezi textura emotiei. Pana la urma, exista si trebuie recunoscuta si « the pursuit of happiness » din Constitutia Americana. Si asta poate insemna pentru mine sa aflu, sa simt, sa ii cunosc, sa le cunosc, sa discut, sa ascult, sa beau, sa fumez, sa ating si sa gust. Nu ? Poate imi gasesc sensul in gasirea vreunui sens. ============================================================== Ei, am 635 de cuvinte inainte de prima linie si 635 de cuvinte dupa ea. Ambele sute de cuvinte sunt la fel de adevarate pentru mine, iar linia dintre ele chiar exista ingropata undeva in mine. Vreau sa visez cu un Rolex la mana, vreau sa am yachtul meu meu pe care sa-l ascult pe negrul de Eek-a-mouse, vreau sa am o sotie trofeu blonda si perversa cu care sa discut despre realismul magic, vreau sa ma respecte presedintii de banci la fel de mult ca fostii colegi de liceu, nu stiu daca vreau sa nu mai vreau sau vreau sa pot. Cele 1,270 de cuvinte intreaba : eu ce naiba fac pana la urma? |