.experience, Think & Compile Rally sau De ce a fost nevoie de continuare la articolu’ trecut (Raspuns: nu stiu)
   by realesu

   Hai sa compilam pe scurt si rezumativ ce a facut realesu’ zilele trecute (foarte active de altfel pentru acest mioritic cartof de canapea). Realesu’ vostru umil si clarvazator trage de concluziile ce ii zac sub nas cu o forta de primata salbatica, incercand sa puna ceva-ceva ordine si disciplina in amalgamul cvasihaotic ce se prezinta sumar ca fiind propria lui realitate imediata si constienta. Individuala, as putea adauga, desi semi-comuna pe alocuri. Asa ca nu puneti prea mult pret pe my ramblings, in cazul in care nu rezoneaza puternic si zdruncinator cu realitatea voastra imediata. Daca rezoneaza, in schimb, ati pus-o, cum s-ar zice, ‘cos you’re in for a major shakedown (don’t worry, just use mental pacifiers).

   Ei bine, copiii mei si dragi mei discipoli, vi se pregateste ceva. Vi se tot pregateste ceva de fro 10000 de ani. Ii spune univers constient, si va depaseste in complexitate. Adica, de perioada asta incoa’, s-au tot vanturat pe Pamant diferiti oameni capabili sa comunice cu alti oameni. Mainly trivialitati, dar s-au comunicat si treburi adanc comprehensiv-globalizante. Ce mai, unii care ziceau ca ei prind -tha BIG picture-. Mah, nu zic nu, asa o fi, da’ cam degeaba au prins ei -tha big picture- daca nu au si impartit-o cu altii. Ceea ce descopar eu din-ce-in-ce este ca ii tare greu. Singura –picture- relativ pertinenta si integrala este ca mai tot din jur e “vaidevoi.ro stuff”. Religii, filosofii, trebi metafizice, revelatii, etc. nu vin decat ca sa ofere franturi de realitate. Realitatea e ca fiecare ne compilam propria realitate pe baza experientelor PROPRII, creand legaturi de valoare, subordonare si supraordonare intre elemente (ca si altfel de legaturi, binenteles, dar spatiul, intotdeauna spatiul, ma impiedica sa le enumar sau exprim) cognitive personal capatate. Ceea ce face ca, pe alocuri, sa ne alienam pana la un nivel extrem. Sau putem sa ne zicem, apeland salvator la ignoranta noastra interioara, ca totu-i o apa si-un pamant. Merge o vreme (pentru unii, toata viata), dar la un moment dat, tot te loveste ceva in plex de iti taie respiratia si zici stai asa frate, ca nu ajung prea departe pe firul meu epic daca nu trag si eu linie din cand in cand si aritmetizez constient si introspectiv, ca sa pot exprima liric ceea ce zace prin adancurile prafuite ale sinapselor mele. Pentru ca ceea ce se intampla pe dianuntrul tau (fiind cel putin la fel de complex ca ceea ce se intampla pe dinafara, chiar si dincolo de orizontul tau imediat) este bun pierdut daca nu incerci sa il faci inteles si de altii.

   Acum, ca v-am senzibilizat ego-ul inspre dezinhibarea proprie si dorinta compulsiva de a va exprima launtricele filme, trag urmatorul semnal de alarma: ca mai tot in jur ce e vaidevoi.ro, vaidevoi e si faptul ca prea putina lume asculta ce ai tu exprimat si comunicat. Exemplu 1: “Bah, hai ca dau o bere, vii?”, “Da, mah, hai ca vin.” (comunicare cu rezultat imediat, pozitiv si prevazut). Exemplu 2: “Bah, cred ca am o idee cum sa facem world peace, desi e nitel cam abuziv; vrei sa auzi?”, “Hmm, ce ziceai? ca ma uitam la Procesu Etapei. Hai ca n-am chef acu, oricum nu ma intereseaza aberatiile tale.” (comunicare cu rezultat imediat, negativ si previzibil). Eh, incepeti sa prindeti ideea, nu? Cam la asta ma refeream, si daca cineva ma intelege si asculta, atunci topicul devine brusc vaidenoi.ro. Dar sa nu disperam, pentru ca de asta a aparut acest nexus al ideilor (recte vaidevoi.ro), ca sa ne exprimam si sa ne ascultam unii pe altii in mod constructiv (chiar conspirativ, hehehehe).

   Acestea fiind spuse, fragezite fiind celulele cenusii, continui cu periplul prin experientele mele recente. Ce a facut concret realesu’? Pai, realesu’ si-a rupt crierii (prietenii stiu <cum>, ca <de ce> nu cred ca stie nimeni de la samani incoace), realesu’ s-a cam indragostit, realesu’ a mancat cam mult si cam neregulat (hehehe), realesu’ s-a socializat, realesu’ si-a dat frau liber nevoii deja de necontrolat de a citi. Asa, aici voiam sa ajung, pentru ca, fratilor, a inceput sa imi pulseze crieru’ cam tare, si nu prea mai stiu cum sa ma opresc din scris. Ce am citit si cunoscut si simtit in ultima vreme a inceput sa-mi faca pofta sa urlu tare de tot la voi de cat de vai de putin ne dam seama de ce se petrece in jurul nostru. Cat de mecanic ne percepem realitatea imediata, ca sa nu mai vorbesc de cat de prafuite sunt prejudecatile despre ce este dincolo de realitatea imediata. Nu ma apuc acum sa va spun concluziile mele pentru ca sunt personale, si nu ma apuc sa le impun nimanui. Va spun doar atata, pentru a mai face un pas catre vaideei.ro, puneti mana si ganditi, puneti mana dupa aia si reganditi. Nu mai asteptati retete si raspunsuri din carti sfinte, din manuale si doctrine. Nimeni altcineva nu mai are parte, nu a avut vreodata si nici nu va mai avea parte de experienta voastra unica si profund personala pe care o numim atat larg acceptat VIATA. E a voastra, asa ca puneti mana si aflati singuri ce e, nu mai asteptati sa vina Doamne-Doamne sau Iliescu sa va duca de manuta. “Ridica-te si mergi” a zis un baiat dastept acu multa vreme. A venit momentul sa va aduc aminte treaba asta, pentru ca prea multi au uitat-o, prea multi se tarasc.

   Nu asteptati de la mine raspunsuri, nu asteptati nici macar intrebari. Puneti mana (si ma repet) si faceti-va singuri viitorul, pentru ca nimeni altcineva nu e responsabil de ce vi se intampla si putini vor intelege prin ce treceti zi de zi. Dar e datoria voastra sa incercati macar, si una si alta (trait si impartit cu altii), pentru ca altfel degeaba consumati oxigen, la fel ca miliarde altii din jurul vostru. Si cand o sa inceapa sa va doara si pe voi capul de ceea ce incepeti sa va dati seama, atunci va asteptam inapoi, sa ne povestiti si noua.

Peace.

   PS: Ce-i ciudat e ca ce vroiam sa zic de fapt in articolu asta, ramane pe alta data. Ca m-a luat valu’ si v-am zis alte treburi. Ca sa vezi ce inconsecvent sunt. Rusine mie.