.naivitatea si prostia – cat de fina este linia de demarcatie oare?
   by realesu

   Ok, oameni buni si fini savuratori de aberatii metafizice, plonjam astazi cu avant muncitoresc in preocuparile mele de noaptea-tarziu cand ma bag la mine in patut si ma intreb cu candoare “ce lucruri bune si demne de lauda am facut eu azi?”. Inainte sa inchideti cu greata aceasta noua fila din propria-mi epopee, vreau sa va linistesc, pentru ca nu veti mai intalni acel elan primavaratic din ultimele mele doua articole. Nu, dragutilor, Realesu’ s-a intors la deliciosu-i cinism, atat de incantator pentru voi si atat de rascolitor pentru mine.

   Dar sa-i dam inainte cu lamentarile. Care ar fi raspunsul la intrebarea de mai sus? Pai, simplu : “nici unul!” Da, asa e, n-am facut nimic bun zilele astea, si nici nu stiu daca voi face prea curand, deoarece imi este mult prea scarba. Mi-e scarba de oameni si mi-e scarba de mine. Imi vine sa vomit cand deschid gura si imi vine si mai tare sa vomit cand deschide altul gura. Dar cel mai tare imi vine sa vomit cand deschide alta gura. Ma doare fix in maretul si nesatisfacutul meu organ reproducator de indignarea brusc trezita in publicul nostru posesor de sex slab, nevolnic, umed sau cum vreti sa ii ziceti. Prea putin imi mai pasa de rahaturile pe care ar mai putea sa mi le toarne pe gat vreuna dintre voi. Oh, dar nu va speriati, nu este vorba aici de o explozie de misoginism, nu, relaxati-va. Stati linistiti, ce am, am cu toata lumea. Adica devin treptat si sigur, mizantrop. Da, de-a dreptu’ antisocial.

   In caz ca va intrebati nevinovat “ce are asta cu noi?”, vreau intai sa sustin ca nimeni nu e nevinovat. A devenit atat de cliseu fraza aia cu “societatea e de vina”, incat mi-e mie greata. Dar asta nu schimba cu nimic valoarea ei de adevar. Care este pozitiva. Acum sa va raspund la intrebare: nu are nimic cu voi. Este doar, probabil, ultima oara cand imi deranjez falangele sa tasteze ceva ce am de spus in mod public. Luati-o, daca vreti, ca pe demisia mea oficiala din postul autoasumat de strigator cibernetic. Pentru ca nu merita sa mai zic altceva. Oricum, in afara de faptul ca va distrati cinci minute si povestiti vreunui tovaras idiot ce aberatii debiteaza aia de la vaidevoi.ro, alta reactie nu trezesc in voi treburile astea. Tot niste idioti incompetenti ramaneti. Imi cer scuze daca va ranesc egourile. Not!

   In caz ca masochismul vostru complet caracteristic va impinge sa fiti insultati in continuare, atunci trec la miezul problemei. Faptul ca sunt o persoana naiva o stiu dintotdeauna: am prea multa incredere in oameni si ma astept ca in momentul in care vorbesc cuiva sa ma inteleaga automat. Silly me! E, naivitatea asta a fost pana acum o chestie simpatica la mine; ma facea sa imi pastrez o anumita inocenta, reflecta idealismul meu cat si optimismul debordant, etc. Numai ca, de curand, am facut acel minuscul pas dintre naivitate si prostie. Asa ca acum trebuie sa dau o fuga pe la politie, sa imi schimbe aia starea civila in buletin, din naiv in prost.

   “Vai, da’ ce mare prostie ai facut, draga?” o sa ma intrebati. Simplu, acel mic pas de care v-am zis mai devreme. Care se concretizeaza in faptul ca mi-am pus one too many times increderea in oameni. Ba chiar de doua ori, intr-o succesiune ametitoare. Prima oara, am avut incredere in necunoscuta persoana care mi-a fost prietena (in sensu’ ala, stiti voi). A doua oara am avut incredere in cei doi necunoscuti care au prezidat interviul la care m-am prezentat spre angajare. Nu am de gand sa intru in detalii, deoarece este complet irelevant felul concret in care s-au petrecut trebile astea. Oricum vorbim acum la un nivel abstract, ca doar d-aia e metafizica.

   Sa revin, e oare chiar atat de mult ceea ce cer? Mi-a zis chiar azi un preten ca da. Newsflash, Realesule: sinceritatea nu este o valoare bine vazuta in societatea noastra. Pai, atunci, care ar fi solutia? A, simplu, imi bag pula-n ea de societate, cu toate valorile ei denaturate. Stii, ti se baga pe gat toata viata “fii bun”. De ce? Ca sa aiba cine sa profite de tine. “Fii sincer”. De ce? Ca sa aiba altii cum sa te minta. “Sa ai cuvant”. De ce? Ca sa aiba altii pe cine sa se bazeze. Multa vreme am crezut ca si reciproca este automat adevarata: ca si eu la randul meu ma pot baza pe altii. Gresit! Logica formala nu te ajuta prea mult in lumea reala.

   Si astfel societatea a creat un freak, un exclus, o exceptie: pe mine. Pentru ca eu am fost naiv si am pus botu’ la tot ce mi s-a spus. Fii bun, cand restu sunt rai. Fii sincer, cand restu sunt niste mincinosi. Fii onorabil, cand restu sunt niste lichele. Fii darnic, cand restu sunt niste zgarciti. Fii ospitalier, cand restu iti inchid usa in fata. Fii politicos, cand restu te injura si pe fata si pe spate. Asa am ajuns un cavaler, fara cal, fara castel si fara printesa. Nu sunt decat eu, cu armura mea ruginita, cu flamura sperantei singura intre atatea drapeluri ale turmei indobitocite si inraite. De ce a sperantei? Pentru ca, afurisit sa fiu, daca voi renunta si la asta. Sunt presat din toate partile sa accept ca nu mai exista vreun om integru. Dar nu voi renunta, futu-i, nu veti castiga voi, niste scarbavnici. Pe prostul asta nu-l veti invinge, pentru ca prostul asta continua sa creada si sa spere.

   In final, nu-mi ramane decat sa ma bag intr-un butoi, sa imi iau un felinar, si sa pornesc prin lume in cautarea mea. Pentru aia dintre voi care sunt chiar niste inculti ratati, fraza de mai sus e o referire directa la Diogene. Asa ca pe langa pragul prostiei, se pare ca am trecut in mod oficial si pragul sanatatii mintale. Se pare ca imi trebuie si dunga rosie pe buletin mai nou, nu de alta da’ doar un prost si un nebun ar fi putut sa puna botu’ la chestiile alea vanturate prin fata noastra ca numindu-se valori. Binenteles, toata lumea sustine si se bate cu pumnu-n piept ca valorile mai sus mentionate sunt pastrate la loc de cinste in vietile lor nemernice. Ceea ce ma face sa ajung la principalul epitet pe care il asociez societatii: Ipocrita.

   Dar sa speram ca ce am avut de zis mai sus este in directa legatura cu vremea de afara (ploua si e frig… oribil!). Pentru ca asta ar insemna ca mai exista sanse sa va delectez circumvoluntiunile si in alte situatii. Insa daca mai tine vremea asta, probabil ca nu se va intampla prea curand.

Piss,

Realesu’

PS: Am uitat sa zic ce aveam de zis despre femei: nu exista femei naive, ci doar femei proaste. Aia e!
PPS: De ce naiba nu mi-a zis nimeni ce de rahat sunt utimele mele doua articole?