.esecul Planului Marshall în fata alcoolismului Est-European
   by alesu'

    „Sa cada!”, spuse Vestul. Si Zidul Berlinului cazu. Cazu si Cortina de Fier. Cazu si comunismul. Cazu si penultima urma de identitate culturala a Europei de Est pervertita de stalinism. Ultima a ramas în picioare. Alcoolul.
Si începu tranzitia. Pentru unii se si termina. Nu si pentru noi. Cu toate tendintele spre imperialism ale Occidentului, mascate în spatele bunelor intentii ale Bancii Mondiale ce încearca sa ne arunce mâna verde si puternica a preamaritului Dolar, si mai nou Euro. De ce? Pentru ca românul stie cum sa trateze cu cotropitorii. O face asa cum o face de mii de ani. Se ascunde în codru si lupta cu cerbicie împotriva celor ce vor sa îi fure tara, ca un ancestral haiduc. Dar ce ascunde românul în codru? Care este arma lui secreta?

    Alambicul. Românul se ascunde în codru si îsi bea mintile. Este cea mai sincera metoda de aparare împotriva încercarii de introducere a unor valori în care românul nu se regaseste. Capitalismul s-a ridicat pe morala protestanta a puritanismului. Si atunci cum sa introduci capitalismul în bratul românului care nu cunoaste alta metoda de a-si curata trupul si sufletul decât cu tuica de pruna?

   Românul stie sa lupte cu vodca în mâna. Tot Occidentul se duce la psihiatru ca sa îsi descarce contorsiunile cognitive generate de stresul constant al supravietuirii în civilizatia postindustriala. Românul n-are bani de psihiatru. Si nici nevoie. Pentru ca românul nu se streseaza. Singurele urme de stres sunt în mahmureala de dimineata, când deschide frigiderul si îl gaseste pornografic de gol. Asa ca se apuca sa îl umple, nu prin munca, cu produse reale, pentru ca asta ar însemna sa încurajeze consumerismul occidental. Nu. Se apuca din nou sa bea, si îl umple cu halucinatii pierdute în aburi de etanol. Se îmbata si vede frigiderul plin.

   Singura expresie a burgheziei capitaliste este sa avansezi pe scala sociala, de la rachiul de pufoaica din camara, la whiskey-ul din barul suflat cu platina. Românii ambitiosi tin vodca doar cu o mâna. Cu cealalta fura. Ce apuca. Acum zece ani era la moda dezmembrarea monstrilor industriali comunisti. Sute si mii de vagoane cu aluminiu, zinc si alte fiare vechi au luat calea exportului. Contra comision, binenteles. Singurul behemot ramas relativ în picioare a fost Sidexu’. Da’ si ala a fost vândut pe trei lazi de secarica. „Hai, mai da o lada, ca-ti dau si flota.”

   Cine nu crede în profilaxia excesiva a alcoolismului e destul sa deschida teveul. Este absolut hilara ipocrizia cu care este tratat consumul de alcool. Dupa ce vezi zece spoturi facute pentru diferite nivele de ebriezare, de la Golden Brau pana la Kreskova, ti se trânteste un apocaliptic „Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii”. Idolatrizarea distilatilor din diferite cereale merge pâna la manipularea consumatorului catre un lifestyle de continua alcoolizare. De parca ar mai fi nevoie. Bea sa te distrezi. Bea sa fii cool. Bea sa futi. Bea sa îti priasca mâncarea (care mâncare? frigiderul e gol, remember? pentru ca nu muncesti). Bea sa pierzi notiunea timpului. Bea sa te uiti la meci. Bea sa strici aniversarea copilului. Bea sa te parcheze o proasta. Bea sa câstigi cinspe milioane de parai si trei ciroze. Bea degeaba, ca tot e mai bine decât sa stai degeaba. Ca oricum nu muncesti. De ce sa muncesti când capitalistii au venit cu preturile, nu si cu salariile? Mai bine te duci în codru si iei la smirghel alambicu’ lu bunicu’.

   Doar ca eu nu vreau sa beau. Daca eram beat, poate era mai coerent si mai plin de substanta articolu’ asta. Asa nu e decât un urlet de oftica. Ignoranta din jurul meu ma doare. Iau lucrurile mult prea în serios. Si daca o mai duc mult asa, ma iau iar de bautura. Si o sa ziceti mersi ca în sfârsit a tacut idiotul ala care urla la voi cât de beti sunteti.

Piss,

Alesu’